luni, 30 octombrie 2017

Un anunt important

Un anunt postat pe site-ul international JTM Soldiers:Dragi membri ai grupurilor de rugaciune Isus catre omenire si a grupurilor de rugacine virtuale, ziua de mâine va marca un eveniment foarte trist, aniversarea a 500 de ani de la declanşarea Reformei de către Martin Luther, care a dus la apariţia Protestantismului şi ruperea unui mare număr de creştini de Biserica Catolică. Comemorarea comună a acestui eveniment, catolicii împreună cu protestanţii, este o Abominaţie. Rugăm grupurile de rugăciune Isus către omenire din toata lumea să se adune mâine şi să aline Inima Îndurerată a lui Isus prin Rugăciunile Cruciadei. La fel şi grupurilor virtuale, le cerem să îşi extindă timpul de rugăciune. Sfânta Rămăşiţă a Armatei Domnului îşi va îmbrăca Armura şi va fi gata de Luptă.(Gianna Rae)

Nu vorbesc codificat

De ceva pe voi vă leagă,
Domnul poate să desfacă,
Fie vorbe, fie fapte,
Le poate da la o parte.

De se duc sau poate vin,
Le poate opri din drum,
Fie linişte, furtună,
Fie soare, fie lună.

Domnul e omniprezent,
În orice timp, în orice loc.
Să credeţi cu adevărat,
Că El e Cel PreaÎnalt,

Şi Rege, şi Împărat,
Pe toate El le-a creat.
Vedeţi ce face acum?
Potop de ape şi scrum.

Totul ia şi totul arde,
Aşa va fi mai departe,
Până când vine momentul,
Ca să coboare jos Semnul.

Tot ce a spus, El a făcut,
El e de neîntrecut.
Vedeţi lumea câte spune,
Mai ales câte promite?

Să înşele, să prostească,
Mai sus să mai urce o treaptă?
Cei care vă conduc ţara,
V-au promis marea cu sarea,

Că va fi lapte şi miere,
Şi s-a ales pulbere.
Iată voi unde aţi ajuns,
Prin ceea ce v-au promis!

Preţurile s-au dublat,
Pentru câţiva lei ce-au dat.
Ce scump or să mai plătească,
La revoluţie îndată!

Fie senator, mason,
Cu toţi vor plăti la fel.
Eu la ei de sus Mă uit,
Să văd ce vor de făcut.

Ridicaţi-vă, români,
Vă aşteaptă greu surghiun,
Să scăpaţi de această clică,
De masoni şi de elită.

Ca lipitoarea vă stoarce,
Cum la bani şi sănătate.
De capul lor nu-i lăsaţi!
Vă spun să vă ridicaţi,

Acum până nu-i târziu,
Că ce spun, Eu văd şi ştiu,
Ce vor cu voi ca să facă,
Cu ce surprize v-aşteaptă:

Tot de rău şi de durere,
Pentru următoarea vreme.
Aţi avut vizitatori,
Şi prelaţi, şi scamatori:

Cei cu veşminte în faţă,
În spate cei cu otravă,
Cum în vorbă şi în fapte,
De acum  pe mai departe.

Ei vorbesc codificat,
Pentru voi greu de aflat.
Veţi vedea pe zi ce trece,
Câte noi se vor petrece.

De nu ascultaţi acum,
Veţi fi carnea lor de tun.
Cu gânduri nobile, mari,
Se arată solidari.

Nici vorbă! Asta-i o mască,
Pentru ce vor ca să facă.
Pământul vostru l-a călcat,
Cel ce îl are pe necurat.

Nu a m-ai fost până acum,
De ce v-a trecut prin gând!
Cei au funcţii şi putere,
Lumea vor s-o termine,

De se poate cât degrabă,
Cu injecţii şi otravă,
În tratamente, mâncare.
Multă lume va dispare!

Eu vă spun şi vă anunţ,
Că timpul e foarte scurt.
Ce-i de făcut, nu lăsaţi,
Sau cumva să amânaţi.

Orice clipă, orice zi,
Împotrivă vă va fi.
Răul să-l îndepărtaţi,
De vreţi să Mă ascultaţi.

Nu vorbesc codificat,
Eu sunt Domnul PreaÎnalt.
Pot opri şi pot începe,
În orice timp şi orice vreme,

Doar cu voi şi de îndată,
Grabnic să le staţi în faţă.
Vă dau putere, curaj,
Ca de ei voi să scăpaţi.

Cum ia vântul pe copaci,
Voi pe ei să-i alungaţi,
Să-i scoateţi din rădăcină,
Înapoi să nu mai vină,

Sămânţa a fi stârpită,
Fie masoni sau elită.
Nu va fi uşor deloc,
Vă ajut la acest hop,

Să-l urniţi, să-l daţi deoparte,
Să aveţi linişte, pace,
Şi libertate mereu,
V-a spus Tatăl Dumezeu.
      luni, 30.10.2017, ora 12:31 Anton Ciobanu

Trezeşte-te, preoţime!

Cel ce-i pe tronul lui Petru,
Răstignitu-i la el lemnul.
Poartă un băţ la dus, întors,
El nu ştie de Cristos,
 
Cel şi-a dat viaţa, a murit,
Pentru popor a fi sfânt.
Uitaţi-vă ce el face:
Se plimbă încolo, încoace,

Gura-i umblă tot fleanca,
A uitat să închidă poarta,
Răului ce avansează,
Ce la Roma se întronează.

Papa care-i onorific,
E vorba de Benedict,
Ascultaţi ce el vă spune,
Până din Roma va fuge,

Că vor de a-l omorî,
La Roma a nu mai fi.
Ce s-a spus la Fatima,
A ajuns timpul acuma.

Zilele sunt numărate,
Va fugi cât mai departe,
Ca să-l apăr, să-l salvez,
Prin el să binecuvântez,

Pe preoţi, pe consacraţi,
Şi o parte din prelaţi,
Care nu s-au dat deoparte,
Şi nu s-au pierdut în noapte.

Trezeşte-te, preoţime,
Nu lăsa răul de a prinde!
Dă cu aghiazmă, fă cruce,
Răul din lume a duce.

Veţi plăti scump şi îndesat,
De Mine nu ascultaţi.
Pierdeţi harul, pierdeţi cerul,
Câştigaţi pe veci infernul.

Tatăl Dumnezeu îţi spune,
Pentru preoţi, roagă-te, lume,
Se trezească, să vă arate,
Calea bună mai departe.


   luni, 30.10.2017, ora 13:01 Anton Ciobanu

Atât am avut de scris

-Scrie, Antoane, spune Tatăl:
Ca tine nu a scris altul,
Ci cât toţi, tu la un loc,
Ai scris ce Eu ţi-am spus tot.

Acum îţi fac o surpriză:
Să priveşti de pe baliză,
Ca să vezi ce Eu ţi-am spus,
Cum Semnul vine de sus.

-Doamne, aşa scriu demult,
Dar Semnul nu a sosit!
-Fii tare şi fii bărbat,
Îţi spune Cel PreaÎnalt.

-Te ascult, eşti Creatorul,
Doar Tu poţi trimite Semnul.
-La geam îndată îl vezi,
Să te bucuri, minunezi.

-Păi, Doamne, de când aştept,
Ca să-l văd, să-ţi mulţumesc,
Să trăiesc şi acest moment,
Cu Isus să mă întâlnesc,

Faţă-n faţă şi-n privire,
Să mă uit şi El la mine!
Doamne, de să nu cred,
Este timpul ca să-L văd,

Pe Isus plin de lumină,
Şi în glorie divină,
La noi ca să stea de vorbă,
În jur de un sfert de oră?

-De vrei spune, de nu, nu,
Dar Semnul vine acum.
Este noapte, aşa va fi,
Ziua când El va veni.

-Nu mai spun, Doamne, eu tac.
Am mai spus, nu s-a întâmplat.
-Ca să faci cum vrei acum,
Îţi dau voie şi îţi spun.

-Dar o să mă mai gândesc,
Poate spun, poate vorbesc,
Asta la îndemnul Tău,
Ce-i de bine sau de rău.

Doamne, e amiază în noapte,
Eu ascult a Tale şoapte.
Ce ne spui, pare şocant.
-Ce îţi spun e adevărat.

-Trec fiori cum trec călduri.
-Va fi azi sau poate mâine.
A trecut de miezul nopţii,
Ceasul bate ora sorţii,

De anunţ pentru spovadă,
Ce va fi universală.
-În acest timp comprimat,
Stat de vorbă şi plecat,

Isus Fiul ce aşteaptă,
Să coboare, să vorbească.
Nu-L vedeţi, doar vă vorbeşte,
În Duh lumină soseşte.

Pentru noi va fi mister.
M-am obişnuit şi cred,
De cum scriu şi cum trăiesc,
Să văd şi asta doresc.

-Acum zilele trecute,
Au fost nişte luminiţe,
Ce le-ai văzut şi dispărut,
Prin casă la geam privind.

Nu e glumă, e mister,
Ai ajuns asta să vezi.
După asta te salt sus,
Cu vântul Duhului Sfânt.

Purgatoriul l-ai trăit,
Cât ai fost jos pe pământ.
Crucea ai purtat-o frumos,
Pe unde cu ea ai fost,

Pe înnorat, ploaie şi pe vânt,
Şi prin cald, şi ger cumplit.
Crucea ta în geantă a fost,
Ai purtat-o peste tot:

În maşină, avion,
Şi pe jos, şi când în tren,
Şi aproape, şi departe,
Şi afară, şi prin cetate.

Acum ai ajuns la finiş,
Şi ai premiul de primit.
Pe piedestal, sus în cer,
Ţi-l va da Marele Domn,

Regele, Tatăl Ceresc,
Stând pe tron împărătesc,
Şi cu tine va vorbi,
Ce în veci cu El vei fi.

Tu eşti jos, dar lângă Mine,
Ţi-am mai spus, dragă copile.
De când în Franţa ai fost,
De atunci nu mai eşti jos.

Te-am ridicat lângă Mine,
Şi ţi-am dat alte veşminte.
Ca să le îmbraci urmează,
După Semn, pe la amiază.

Va începe s-adie vântul,
Ce îl va bate Sfânt Duhul,
Peste tot în lumea întreagă,
Ca toată lumea să vadă,

Că ce-ai scris nu ai minţit.
Te voi sălta ca un fulg,
Din Suceava de la tine,
Şi cu toţi ceilalţi din lume.

Va fi cum nu aţi mai văzut,
Voi urcând, lumea privind
Spre voi ce i-aţi părăsit,
Ce nu va fi de crezut,

Însă şi trupul ei văzând,
Şi aminte aducând,
Că doar locul a rămas,
Unde ai fost ridicat.

Îşi vor aminti, vor plânge,
De cum s-au purtat cu tine.
Tu pică nu le-ai purtat,
Le-ai vorbit şi ai iertat.

Tot ce s-a îndreptat spre tine,
Ai răbdat, n-ai spus la lume.
Cu săgeţi şi cu torpile,
Ei au aruncat în tine,

Şi din casă, şi de afară,
De a fost zori, de a fost seară.
De a fost miez de zi sau noapte,
Le-ai cărat, dus mai departe.

Adineauri Eu ţi-am spus,
E gata şi ai ajuns,
La final, la al tău concurs,
Eşti pe piedestal, eşti sus.

Pe o carte ai jucat,
Şi iată, ai câştigat,
Cu asul ce ţi l-am dat:
Cu spovadă, post, rugat.

Cu mesaje şi peceţi,
Ai umblat mai peste tot.
Nici mai puţin, nici mai mult,
Cum ai făcut Mi-a plăcut.

Cu poşta, prin internet,
Ai trimis totul direct,
La cei care ţi i-am dat,
Cu ei de comunicat.

Prin poştă şi telefon,
Cu mesaje şi cupon,
Pe unde ai fost, trecut,
Iată că ai ajuns sus;

Cu piedici şi cu dojană,
Scos din casă, pus otravă.
N-ai ştiut, dar ai crezut,
Din ateu ca să fii sfânt.

Ai fost, eşti cu adevărat,
Şi ţi-am acordat un grad.
E meritul tău, copile,
Este sus în cer la Mine.

Pentru merit, pentru grad,
Ai răbdat, ai îndurat.
N-ai lovit, n-ai înjurat,
Din gură n-ai blestemat.

La insultă n-ai răspuns,
Ai fost cinstit şi supus.
Pentru bun simţ şi respect,
Ai primit acest brevet.

E o comoară, e un drept,
Asta-i calea pentru cer,
Nu de întors, numai de dus.
Pe veci vei rămâne sus,

Şi de acolo vei trimite,
Rugăciuni şi haruri multe,
La ai tăi, la lumea întreagă.
Cum la sfinţi, la tine roagă.

Atât ai avut de scris.
Se va citi în alt timp.
Tatăl ţi-a spus, ţi-a dictat,
Şi la cer te-am ridicat.

Eşti cu Mine, sunt cu tine,
Şi în cer ca jos în lume.
-Urmează să înţeleg, trăiesc,
Că sunt jos, dar sus în cer.
         16.01.2015, ora 01:13 Anton Ciobanu

Pregătiţi în orice clipă

-Doamne, ce îmi spui acum?
Că vei veni în ajun?
Mi-ai mai spus şi n-ai venit,
Multă lume am minţit.

Au fost ce mi-au reproşat,
Că am avut aşa curaj,
Cum am dat la lume scris,
Că pe toţi eu i-am minţit.

Tu la timpul potrivit,
Mie mi-ai reamintit,
Cu Tine la fel au făcut,
Zicând mincinos, parşiv.

Acum scriu ca să rămână,
După timpul cel din urmă,
Că cine scria, trimitea,
Aşa să facă, nu mai vrea.

-Nu-i nimic, tu lasă scris,
Că mereu Eu ţi-am şoptit.
Sunt Duhul ce te inspiră,
În timpurile de pe urmă.

Tu L-ai întrebat pe Domnul,
Dacă va trimite Semnul.
Ar fi timpul, ar fi vremea,
El să-şi arate puterea,

Prezenţa Lui luminoasă,
Toată lumea s-o privească.
Nu ca om, ca spirit vine,
Peste doar câteva zile.

V-aţi rugat? V-aţi spovedit?
Oare postul l-aţi ţinut?
V-a spus Mama, cât şi Duhul,
Atât Tatăl, cât şi Fiul,

Ca să vă pregătiţi bine,
În veghe şi-n rugăciune.
Momentul de El nu-i ştiut,
De Tatăl e hotărât.

Cu Semnul sau A Doua Venire,
Nu ştie nici El, nici lume.
Numai Tatăl hotărăşte,
De aşteaptă sau vorbeşte.

V-a mai spus, poate oricând,
În orice zi, ceas sau minut,
Însă după cum miroase,
Clipa este foarte aproape,

Că a început de ieri,
Ploaia doar de meteori.
Asta e doar începutul,
Dar, vai, cum va bate vântul!

Va vui cerul, pământul,
Scuturând ca aşternutul,
De praf şi de lâncezeală,
Că toţi or să iasă afară,

Să asculte şi să vadă,
Domnul ce poate să facă:
Să scuture, să aşeze,
Doar în câteva momente.

Cu Lumina vine Domnul,
Să lumineze tot omul.
Nici un laser, nici o rază,
Ca a Lui nu luminează.

Cât v-aţi pregătit de bine?
Că v-a spus, ca hoţul vine.
Totul este pregătit,
Pentru lume, pentru timp.

Ce v-am spus, nu-i de glumit,
Veţi vedea Semnul venind,
Că-n ajun, că de Crăciun.
El e pregătit de drum.

Poate azi, poate fi mâine,
Urmează Tatăl a-i spune,
Fiului ce-L aşteptaţi,
În veghe să vă rugaţi,

Şi în candela ulei fie,
Fie nopţi sau fie zile.
Staţi cu lumina aprinsă,
Pentru următoarea clipă,

Nu să căutaţi atunci,
Că veţi rămâne uimiţi,
Cum totul se va bloca.
De aveţi, veţi descurca,

Cu lumină, hrană, apă,
Pentru o scurtă perioadă,
De îmbrăcat, învelit,
Că va fi şi tare frig.

Şi vântul tare va bate,
Şi din faţă, şi din spate.
Va fi cum e o tornadă,
Totul strică şi răstoarnă.

Pregătiţi-vă, copii,
Timpurile sunt târzii,
Pentru lume, pentru timp,
Şi pentru Semn de venit!

Duhul Sfânt v-a şoptit:
Pregătiţi în orice timp.
Candela fie aprinsă,
Şi în inimă, şi la uşă,

Că vine Domnul şi spune:
“ Cei cu lumină la Mine!
Cei ce nu au sau n-au ajuns,
Sau lumina li s-a stins,

Închid poarta şi trag clapa,
Şi cu asta e cam gata.”
Cum în Sfânta Carte-i scris,
Până aici s-a îndeplinit.

În următoarele zile voi spune,
De a îndeplini ce rămâne.
E scurt timpul şi-i grăbit,
Vă voi spune tot la timp!
        14.12.2014, ora 23:41 Anton Ciobanu